Underground versus comercial
Sunday, September 21, 2008 16:34- 555 viewsFanii se plang ca trupele lor favorite sau cantaretii pe care-i apreciaza se “prostitueaza”, ca devin comerciali, ca nu mai sunt ce-au fost la inceput. Si au dreptate. Dar daca analizam un pic situatia, artistii nu gresesc cu nimic.
Ce vrea un artist?
Sa fie ascultat de cat mai multa lume si sa faca bani, ca fericit si mort de foame nu sta nimeni.
Pentru a putea fi ascultat de oameni trebuie sa ai in primul rand un album. Pentru a produce acel album iti trebuie un contract cu o casa de discuri ce iti asigura studio si plateste cheltuielile de producere a albumului. Cum casele de discuri nu sunt case de filantropie, ci sunt o afacere ca oricare alta, investesc bani in tine ca artist doar daca esti rentabil.
Pentru a fi rentabil, tu trebuie sa scoti melodii care prind la un public cat mai numeros, care sa vanda cat mai multe albume si orice e legat de numele tau ( tricouri, postere, bilete la concerte, samd ). In momentul in care tu nu vinzi, nu mai esti rentabil.
Toate trupele incep underground. Canta pentru fani, pentru ei. E un hobby. Dar pentru a compune melodii nu ai nevoie doar de un garaj. Ai nevoie de scule si de promovare. Acestea pot fi asigurate doar de o casa de discuri. Pentru a avea asigurate sculele si promovarea, trebuie sa faci contract cu ei. Daca faci contract cu ei, trebuie sa canti cum/ce/cand iti spun ei pentru a le mari profitul. In momentul ala tu esti un produs care este vandut cum/cand/de cate ori vor ei.
Asta nu inteleg fanii. Cei pe care ii aduleaza la concerte sunt niste produse vandute de casele de discuri. Ca sunt autohtone, ca sunt straine, nu conteaza. Ele isi fac profitul pe aceste produse. Pentru a ridica profitul sau macar a-l tine constant, consultantii lor dirijeaza artistii spre succes. Succesul nu reprezinta un numar mic de fani, ci un numar mare de oameni ce cumpara. Cand numarul de cumparatori se micsoreaza, trupa schimba ceva pentru a-l mari. Un nou stil, o noua abordare a muzicii. Voi ziceti ca “se prostitueaza”, ca “sunt comerciali”.
Sa revenim la cum privesc artistii chestia asta: Da, ei sunt comerciali. Dar pentru a face muzica ai nevoie de timp si bani. Nu ai cum sa ramai underground si sa canti ce vrei tu atat timp cat nu te plateste nimeni pentru asta.
Asa ca lasati comparatia underground versus comercial pentru ca nu isi are locul. Daca nu esti comercial nu supravietuiesti in lumea muzicii. Adresarea se face catre mase de fani care cumpara, nu catre grupuri mici de oameni ce te asculta.
Ferry says:
September 22nd, 2008 at 3:55 pm
articolul mi se pare putin dus la extrem. muzica comerciala care este blamata de toata lumea e cea kre pune accent in primul rand pe vanzari.e vorba de acei “artisti” kre ori nu pot, ori nu sunt lasati de casa de discuri sa se exprime natural si le sunt bagate pe gat niste aberatii de melodii ce au k target uniunea de cocalari si pitzipoance.muzica underground nu inseamna neaparat saracie, ci doar punerea factorului financiar pe un loc in coada listei.oamenii pur si simplu traiesc bine dar nu tin sa isi faca nush ce avere sau sa apara la mtv cribs.traim intr`o lume unde banii invart totul dar nu merita sacrificata arta sau libera exprimare de dragul lor…parerea mea. P.S.: dupa un asha articol te-ai gandit sa devii si tu “comercial” :P, dai o bere pt vot
Marele Han says:
September 23rd, 2008 at 4:15 pm
articol corect, dar pana la un punct. punctul in care esti ditamai trupa si lasi balta complet stilul care te-a facut si te-a tinut mare pentru o lalalaiala ieftina care iti aduce, zici tu, public nou. da, poate ti-l aduce pe ala, dar il pierzi pe celalalt.
hint: de ce oare si-a schimbat metallica stilul? si-au dat seama ca st anger e tampit si fanii nu sunt?